Este timpul să oprim mutilarea genitală feminină în singura țară din America Latină în care încă mai există

Agencia Prensa Rural Follow Embera Katío  Recorrido por la vereda Igueronal del corregimiento de Crucito, en Tierralta Córdoba. Es una zona que ha sido habitada cientos de años atrás por los Embera Katíos,

Membri ai grupului etnic Embera în orașul Crucito din Tierralta Córdoba, Columbia. Imagine preluată de pe contul de Flickr al Agenției Prensa Rural.

 

În Columbia, există comunități indigene care încă mai practică mutilarea genitală feminină, cunoscută și sub numele de circumcizie feminină. Acest lucru a transformat Columbia în singura țară din America Latină în care acest obicei încă se mai practică, potrivit unor organizații.

În plin Secol 21, cicumcizia feminină afectează 140 de milioane de femei și 26 de țări din lume, printre care și Columbia. NU MUTILĂRII GENITALE FEMININE!

În comunitatea indigenă Emberá, în care mutilarea genitală feminină încă se mai practică, un grup de fete a murit în urma procedurii în 2007. Cinci ani mai târziu, o declarație publică din partea autorităților indigene a suspendat oficial practica. Dar acest lucru nu a dus la eliminarea totală a acestui obicei–anul trecut, 4 fete din comunitatea Emberá au murit în urma acestei proceduri.

Nu uitați știrile despre mutilarea genitală feminină, care încă există printre femeile din comunitatea Emberá. Da, chiar aici în Columbia…

Alberto Wuazorna, lider al comunității Emberá Chamí (localizată în Anzii din estul și centrul Columbiei), s-a străduit mai mult de trei ani pentru a sensibiliza comunitatea și pentru a elimina practica mutilării genitale feminine. Desigur, nu a fost o sarcină ușoară, ținând cont de faptul că acest obicei este în strânsă legătură cu sexualitatea feminină. Pe baza experienței sale, el declară că  “se confruntă cu o situație care durează de secole, un proces mai vechi de 200 de ani, care nu ar putea fi eradicat în doar trei.”

Modul în care a ajuns circumcizia feminină în America “este undeva între istorie și mit.” Víctor Zuluaga, un istoric pensionar de la Universitatea Tehnologică din Pereira, care a lucrat cu cei din comunitățile Emberá Chamí din Risaralda încă din anii 1970s, declară:

[…] en el siglo XVII, cuando los colonos ya habían tomado el control de la mayoría de pueblos indígenas, los chamí se mantuvieron indomables. Eran un pueblo casi nómada que vivía más de la caza y de la pesca que de la agricultura o la minería. La salida que encontraron para ellos fue, pues, el camino: los usaron para trasladar carga entre la costa y las montañas. Su trayecto pasaba por Tadó, un pueblecito riquísimo en oro actualmente en el departamento del Chocó, donde trabajaban cientos de esclavos africanos. Cuando coincidían los domingos, a veces también en sábado, los indígenas y los esclavos tenían “un pequeño espacio de libertad” donde compartir costumbres y rituales.

[…] În secolul  XVII, când coloniștii controlau majoritatea comunităților indigene, Chami s-au dovedit greu de dominat. Erau o comunitate nomadă care trăia mai degrabă din vânat și pescuit, decât din minerit și agricultură. Calea lor de scăpare a fost drumul: îl foloseau pentru a transporta bunuri între coastă și munți. Ruta lor trecea prin Tadó, un orășel bogat în aur, care în prezent face parte din departamentul Chocó, unde sute de sclavi africani obișnuiau să munceasă. Când se întâlneau duminica, și uneori sâmbăta, popoarele indigene și sclavii aveau parte de “puțin timp liber” în care împărtășeau tradiții și ritualuri.

Sclavii menționați de Zuluaga veneau din Mali și erau obișnuiți cu faptul că bărbații petreceau mult timp plecați de acasă. Bărbații din comunitatea Emberá petreceau, de asemenea, două, trei săptămâni la vânătoare, în junglă–prin urmare cei din Mali i-au învățat cum să controleze sexualitatea femeilor.

Emberá Chamí este una din cele 30 de comunități indigene din Columbia care sunt pe cale de dispariție. De-a lungul istoriei, sărăcia extremă a îmbolnăvit mulți dintre membrii comunității. Victime ale excluderii și discriminării în cel mai bun caz, și violență sau evacuare în cel mai rău caz, Emberá Chamí au fost prinși de multe ori în schimburile de foc dintre grupurile armate care operau în zonă.

Organizațiile pentru drepturile omului și pentru protecția femeilor estimează ca există între 100 și 130 de milioane de femei în lume care suferă în urma mutilării genitale. Iar atunci când vine vorba de Columbia, experții cred că în comunitatea Emberá Chamí , între trei și patru fete mor zilnic în urma complicațiilor cauzate de acest obicei.

“Soy mujer, soy emberá y no practico la ablación”. El mensaje que transmiten ahora Norfilia Caizales, consejera de mujer del Consejo Regional Indígena de Risaralda (CRIR), y otras mujeres de ambos resguardos no puede ser más claro y contundente. “Llevamos desde el año 2007 buscando nuevos procesos para el fortalecimiento de nuestras niñas, y ya es hora de decir, ‘no más a la práctica de la curación’”, añadió Norfilia.

“Sunt femeie, sunt  Emberá și nu practic mutilarea genitală feminină.” Mesajul transmis de Norfilia Caizales, consilier al femeilor în cadrul Consiliului Regional Indigen din Risaralda (CRIR), și de multe alte femei, nu poate fi mai clar și mai convingător de atât. “Din 2007 căutăm noi metode de a împuternici femeile și este timpul să spunem: NU acestei practici”, a adăugat Norfilia.

Conform UNICEF, mutilarea genitală feminină este concentrată în 29 de țări din Africa și din Orientul Mijlociu.

Gabriela García Calderón contributed to this post.

Începe discuția

Autori, vă rugăm Deconectează-te »

Indicații

  • Toate comentariile sunt verificate de un moderator. Nu trimite comentariul de mai multe ori sau va fi perceput ca fiind spam.
  • Te rugăm să-i tratezi pe ceilalți cu respect. Comentariile care conțin mesaje de ură, sunt obscene sau reprezintă atacuri personale nu vor fi aprobate.