Pe 9 august, Japonia a marcat cea de-a șaptezecea aniversare a bombardamentului nuclear din Nagasaki. Deși distrugerea orașului Nagasaki a fost amintită în fiecare an, comemorările din 2015 au avut loc și ținând cont de faptul că bătrânii supraviețuitori ,hibakusha, care își amintesc de acea zi continuă să moară, și odată cu ei moare și amintirea ororilor Războiului din Pacific.

A șaptezecea aniversare a bombardamentului asupra orașelor Hiroshima și Nagasaki are loc într-un context dificil pentru Japonia, coaliția de guvernare a țării fiind ocupată să reinterpreteze Constituția Păcii pentru a permite țării să meargă la război.

“Hiroshima se înfurie, Nagasaki se roagă”

Pe parcursul lunii august, Japonia comemorează bombardamentele din Hiroshima și Nagasaki( pe 6 și 9 august), precum și sfârșitul sângerosului “Război din Pacific” (pe 15 august.)

De-a lungul timpului, bombardamentul atomic din Hiroshima a eclipsat atacul asupra orașului Nagasaki, care a avut loc doar câteva zile mai târziu.

Motivele țin de logistică: în comparație cu Hiroshima, care este un oras ușor accesibil cu trenul de mare viteză din Japonia, Nagasaki este izolat și greu accesibil, fiind situat în vestul îndepărtat al Japoniei, pe insula Kyushu.

Nagasaki are, de asemenea, foarte puține amintiri de la bombardament. În timp ce popularul Dom Genbaku a devenit Patrimoniu Mondial UNESCO și un simbol internațional al ororilor războiului nuclear, Nagasaki a fost reconstruit ,iar majoritatea clădirilor și structurilor afectate de explozie au dispărut în timp.

În Nagasaki, bomba a explodat chiar deasupra Catedralei Urakami, una dintre cele mai mari biserici creștine din Asia la vremea respectivă. Aceasta simboliza conexiunea de peste 400 de ani a orașului Nagasaki cu creștinismul (catedrala datează din 1895).

Spre deosebire de rămășițele Sălii de Comerț din Horoshima (astăzi cunoscută sub numele de Domul Genbaku), care a rămas cum era atunci, puținul rămas din Catedrala Urakami după bombardamentul din 1945 ,a fost înlăturat.

Din Catedrala Urakami, au rămas doar câteva coloane din cărămidă roșie, păstrate la hipocentrul bombardamentului.

Scriitor pentru Japan Times, Tomoko Otake constată că însăși locația hipocentrului face dificilă comemorarea victimelor bombardamentului din Nagasaki.

În timp ce echipajul bombardier țintea spre depoul feroviar și șantierele navale din inima orașului Nagasaki, ei au bombardat accidental suburbia Urakami din nordul orașului.

În 1945 Urakami nu era considerat parte din Nagasaki și găzduia minoritatea religioasă Kakure Kirisitan, precum și casta socială dowa, considerată “de neatins”, scrie Otake.

Pentru articolul său din Japan Times, Otake i-a luat un interviu istoricului Shigeyuki Anan (阿南重幸) de la Centrul pentru Drepturile Omului din Nagasaki.

Anan, who has viewed the atomic bombing of Nagasaki as a lens through which to look at wider issues of human rights and discrimination against religious and ethnic minorities, says some Nagasaki residents — who were faithful to the local Suwa Shrine — took the bombing of Urakami as a sign that non-Shinto believers were “punished.”

“They said the bomb fell in Urakami, not Nagasaki,” Anan said.

Such a sentiment among locals polarized Nagasaki, keeping them from uniting in an appeal for peace, experts say.

Anan a considerat bombardamentul atomic din Nagasaki o lentilă prin care poate privi mai atent problemele legate de drepturile omului și discriminare împotriva minorităților etnice și religioase, spun unii rezidenți ai orașului Nagasaki — care erau credincioși altarului Suwa și au considerat bombardamentul un soi de pedeapsă pentru necredincioșii non-Shinto.

“Ei au spus că bomba a căzut in Urakami, nu în Nagasaki,” adaugă Anan .
Un astfel de sentiment a polarizat orașul Nagasaki, împiedicându-i pe localnici să se unească într-o luptă pentru pace, spun experții.

Întreabă-te “Eu ce pot face de dragul păcii?”

Ca și în Hiroshima, ceremonia din Nagasaki este condusă în fiecare an de primarul orașului. Câteva mii de oameni se adună într-un mare “parc al păcii” aflat pe un deal de pe care se poate vedea epicentrul bombardamentului, situat în suburbia Urakami din nordul orașului Nagasaki.

View this post on Instagram

A post shared by Tomohiro (@tmhrer)

Este prima dată cand asist la Servicul de Comemorare din Nagasaki [the Nagasaki memorial service]

Hibakusha, supraviețuitorii, sunt invitați să vorbească, iar politicienii, inclusiv Prim Ministrul Japoniei,fac propriile lor remarci legate de bombardament. Ceremonia este difuzată live la televizor.

Nagasaki memorial service, August 9th, 2015

Peste 34,000 de hibakusha (supraviețuitori ai bombardamentelor de la Hiroshima and Nagasaki) rămân în Nagasaki. La cea de-a șaptezecea aniversare a bombardamentului, vârsta lor medie a crescut la 80 de ani.

Ținând cont de faptul că cei care au experimentat și au suferit consecintele bombardamentului continuă să moară, unii sunt îngrijorați că foarte puțini oameni din Japonia își vor aminti adevărata, oribila natură a războiului din era nucleară.

Ca parte din discursul său de la ceremonia de duminică, 9 august, primarul orașului Nagasaki,Tomihisa Taue a adresat direct nevoia de a ne aminti de trecut, și ca viitoarele generații să nu uite să lupte pentru pace.

To the young generation, I ask that you do not push wartime experiences aside saying that they are stories of the past. Understand that the wartime generation tell you their stories because what they speak of could, in the future, happen to you as well. Therefore, please inherit their wish for peace. Please imagine what you would do in such circumstances, and ask yourself “What can I do for the sake of peace?” You, the young generation, have the power to transcend national borders and create new relationships.

Către tânăra generație, vă rog să nu dați uitării evenimentele din timpul războiului spunând că sunt doar povești din trecut. Înțelegeți că generațiile din timpul războiului vă spun poveștile lor fiindcă ceea ce vă povestesc ei, vi s-ar putea întâmpla și vouă în viitor. Prin urmare, moșteniți-le dorința pentru pace. Imaginați-vă ce ați face voi în situații similare și întrebați-vă: Ce pot face de dragul păcii? Voi, tânăra generație,aveți puterea de a depăși granițele naționale și de a crea noi relații.

Este Japonia dispusă cu adevărat să elimine armele nucleare?

Cu câteva zile înainte de ceremonia din Nagasaki de pe 9 august 2015, Prim Ministrul Shinz a uimit populația când a uitat să menționeze sau să facă referire la “cele 3 principii non-nucleare “ale Japoniei (非核三原則 Hikaku San Gensoku) în timpul disursului său din cadrul ceremoniei din Hiroshima .

Prim Ministrul Abe și guvernul său au făcut mari eforturi să creee un set de legi care să permită Japoniei să mergă la război,renunțând la 70 de ani de pacifism postbelic, deci există presupuneri că Japonia este de fapt un stat nuclear sub acoperire.

Eșecul lui Abe de a recunoaște cele 3 principii non-nucleare ale Japoniei în timpul discursului de la ceremonia din Hiroshima, spun criticii, este încă un exemplu al abordării “graduale” a guvernului de a schimba societatea japoneză, pregătind meticulos calea pentru a transforma Japonia într-o putere nucleară.

Ca și cum ar răspunde acestor presupuneri, Abe a reiterat angajamentul țării față de cele 3 principii non-nucleare în timpul discursului din timpul ceremoniei din Nagasaki.

În august, ne amintim de cei care s-au stins

平和への願いを灯籠に＝浦上川で万灯流し－長崎 http://t.co/WIDdz9qLPz pic.twitter.com/G2yDhFirdK

— Cubeニュース (@cube_news_site) August 9, 2015

Lampioane sunt lansate deasupra Râului Urakami cu o rugăciune pentru pace în suflete.

Ceremoniile de comemorare ale bombardamentelor din Hiroshima și Nagasaki coincid cu festivalul O-Bon, o tradiție japoneză.

Având loc la mijlocul lunii august în fiecare an, O-bon marchează momentul în care strămoșii se întorc pentru a-și vizita familia. La sfârșitul festivalului, multe familii își trimit strămoșii înapoi lansând lampioane pe un râu sau ocean.

În Hiroshima și Nagasaki, acest obicei are o însemnătate aparte, lampioanele fiind însoțite de rugăciuni pentru pace și de speranța că nimeni nu va mai experimenta groaza unui război nuclear.